O palma este violenta. Chiar si o vorba urata este violenta. Chiar si un ton cu ura este violenta. Acesta sunt lucrurile pe care as vrea sa le spun tuturor parintilor.
In mod paradoxal, majoritatea parintilor romani nu isi bat copiii la modul salbatic. Ei o fac “cu dragoste”, o palma peste fund nu te lasa la pamant, un tras de urechi nu te invineteste, niste cuvinte aruncate la nervi…le uiti.
Acum cateva saptamani am fost intrebata cum imi educ fetita de un an si doua luni. Am ramas perplexa pentru ca inca nu m-am gandit la strategii in educatie, momentan ma ocup sa o iubesc. Am fost intrebata daca o bat, pentru ca nu-i asa, unii copii “cer” bataie. Am rapuns, in continuare aproape muta de uimire, ca sunt impotriva violentei de orice fel, mai ales cea indreptata asupra copiilor si animalelor. Raspunsul final m-a intristat profund: ei, hai sa fim seriosi, o palma nu e violenta.
Dragi parinti, o palma este violenta. Orice actiune menita sa provoace suferinta si durere este violenta. Nu exista bataie din iubire, bataia vine exclusiv in urma unor porniri violente pe care parintii le cultiva in spiritul educatiei. E foarte trist cand un parinte nu stie sa isi educe copilul altfel decat prin frica. E dureros sa vezi ca majoritatea parintilor inca isi doresc copii “cuminti” si obedienti care sa faca intocmai cum dicteaza seful sau sefa de trib, pentru ca succesul parental in Romania se masoara in frica pe care ti-o poarta copilul.
As vrea sa-i intreb pe parintii care considera ca o palma este inofensiva cum s-ar simti sa fie palmuiti de seful lor la munca? In scop educativ, cu dragoste adica. Cum v-ati simti voi, cei care aveti afaceri, daca v-ar palmui cate un client daca nu ati prestat perfect un serviciu? Cum s-ar simti sotiile sa fie batute de soti, sau urechiate, sau puse la colt, pentru ca nu a iesit ciorba cum trebuie? Tot in scop educativ, tot cu dragoste? Cum v-ati simti daca ati vedea un batran lovit, pentru ca batranii sunt ca si copiii si poate uneori au nevoie de corectii, fie ele si fizice?
Cum putem accepta, in Romania zilelor noastre, ca e ilegal sa lovesti o femeie, un adult, chiar si un animal dar e perfect legal sa lovesti un copil? Doar pentru ca cel din urma nu se poate apara? Doar pentru ca putem ascunde violenta asupra lor sub mantia educatiei prin dragoste?
Dragi parinti, o palma doare. Nu atat locul si lovitura, cat acolo in suflet, unde copilul nu intelege de ce persoana in care are cea mai mare incredere, il raneste. Chiar si atunci cand e “rau” si nu asculta, poate chiar iti face in ciuda ca sa il bagi in seama, pentru ca de cele mai multe ori esti prea ocupat sa il asculti cu adevarat, chiar si atunci, palma doare. Doare frustrarea ca nu se poate apara, ca nu iti poate spune framantarile sale, doare frica de urmatoarea palma. Il doare ca isi doreste sa faca altceva decat ceea ce ii comanzi tu sa faca, ca tocmai tu, dintre toti oamenii din lume nu il intelegi si nu il asculti.
Dragi parinti, nu mai cresteti papusi din plastic. Cresteti oameni. Buni, rai, frumosi sau urati dar autentici. Lasati-va copiii sa greseasca, fiti mereu acolo cu bratele deschise si pline de dragoste, ascultati-le fricile, frustarile, tulburarile, intelegeti ca nu sunt perfecti, ca sunt mici si nu stiu sa exprime. Nu va mai fie frica de ce zice lumea referitor la educatia pe care o dati, nu va fie rusine ca sunteti prea “permisivi” si copiii vostri sunt “needucati” si nu mananca tot tot farfurie sau fac cate un scandal cand va e lumea mai draga. Nu va fie frica ca “o sa vi se urce in cap”, adica, ce e mai frumos decat sa ai un copil care isi exprima orice emotie si devine un adult sigur pe el, confident si increztor? Respectati-va copiii asa cum va respectati partenerul de viata, printii, apropiatii, atat. Iubiti-i.
#educatianueviolenta
Lavis 