Noi

Cred ca perioada primei sarcini e cea mai faina perioada din viata unui cuplu. Sincer zic asta. Sunt acele momente in care oboseala si grija excesiva inca nu ne-au atins, in care visam impreuna la ce urmeaza si ne facem planuri, in care credem cu desavarsire ca vom avea un copil perfect si cuminte (mai avem putin pana la spulberarea acestui vis, deci profitam din plin), in care mai avem momentele noastre de liniste in care ne tinem in brate seara, in care el e inca pe primul loc in universul meu.

Noi avem o relatie frumoasa la care am construit impreuna. Ne-am iubit infinit de la inceput si ne iubim mai mult decat infinit acuma. Ne-am modelat, am lasat unul de la altul, ne-am ascultat, am vorbit, ne-am sfatuit, ne-am strans in brate mult si des, ne-am mirosit unul altuia hainele cand celallt era plecat. Ne-am lasat sa ne fie dor unul de altul, ne-am lasat libertate unul altuia, ne-am certat cu plansete si tipete si apoi ne-am impacat si ne-am cerut iertare. Daca stau sa privesc in urma, ultimii 9 ani au fost cei mai impliniti sufleteste ani ai mei si cred cu tarie ca e datorita faptului ca am avut parte de o relatie sanatoasa si reala.

De ce scriu asta? Pentru ca in curand viata noastra se va schimba definitiv. Mai avem mai putin de trei luni in care vom fi doar noi doi in universul nostru. Urmeaza sa vina Petra care va fi pentru amandoi “the reason”.

Si atunci ma intreb: ce se intampla cu un cuplu fericit la aparitia primului copil? Cum se imparte timpul? Ce se intampla cu iubirea? Cum rezista unul sau celalt la ideea ca nu mai suntem subiecti principali intr-o poveste de dragoste? Cand o sa mai am timp sa-i spun ca-l iubesc? Citesc peste tot acelasi lucru: un copil afecteaza relatia. Mama devine focusata pe bebe in timp ce tata se simte intrusul casei.

Nu stiu inca cum se manageriaza noua situatie. Nu stiu cat de mult o sa mi se schimbe sentimentele si sper, cred, ca in inima mea nu va exista un podium cu loc 1, loc 2. Cred, sper, ca vor exista doar locuri, diferite dar egale. Cred, sper, ca o sa-mi iubesc la fel de mult barbatul si o sa ma uit la el cu recunostinta datorita faptului ca e inca un sot ideal si un tata bun, nu doar partenerul care nu a dus gunoiul.

Am scris aceste randuri pentru mine. Ca sa le citesc si recitesc pana le retin cuvant cu cuvant. Ca sa nu ma las pierduta in valtoarea noii vieti si sa uit ce m-a adus aici. Ca sa-i ofer fiicei mele cresterea intr-o familie unde mami si tati se iubesc si isi arata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s