Despre boli, tristete si alti demoni

Sunt momente in viata incat oricat ai incerca sa fii de motivat, oricate carti inspirationale ai citi, oricat ti-ai sorta gandurile bune de cele nebune, oricat de frumos ar fi afara, oricat de frumos si plin de iubire s-ar comporta cel de langa tine, oricati bani ai avea, oricat si orice…tot iti vine sa tragi draperiile peste viata macar o luna si sa zaci.

Genul acesta de stari sunt inexplicabile si se pot intampla oricui chiar daca ieri a fost perfect si erai pe valul vietii tale. Totusi, te poti trezi intr-o mocirla de stari din care iti vine foarte greu sa iesi si sa lupti, ba chiar ai asa o lehamite de lupta si de strabatut adancurile mintii tale incat cu draga inima ai abadona orice numai sa fi lasat in pace. Mi s-a intamplat si mie luna aceasta in care am avut foarte putin sa o iau la fuga spre nicaieri doar ca sa nu trebuiasca sa fac nimic din ce ar fi trebuit sa fac si mai ales din ceea ce pana ieri imi aducea bucurie. Nu stiu de unde si nu stiu de ce, poate dintr-o mare de ganduri stresante cu care mi-a fost frica sa ma confrunt, poate datorita faptului ca sanatatea nu mi-a fost tocmai aliat, poate pentru ca m-am saturat de iarna, poate pentru ca…(insert o mie de explicatii aici).

Oricum, nu conteaza de ce. Conteaza cum te ancorezi din nou la viata, la pofta de a trai. Mi-am dat seama in toata perioada asta mai gri a mea de cateva chestii esentiale pe care e in regula sa le simti ca sa iti poti reveni:

– e in regula sa te simti naspa. E in regula sa nu zambesti doar de complezenta, sa taci cand ai chef sa taci, sa fii morocanos cand iti vine, sa dormi mult, sa te izolezi o perioada, sa nu ai chef sa vezi pe nimeni, sa nu ai chef de socializare. E foarte in regula sa simti toate acestea, sa ti le permiti, sa le traiesti. Stii de ce? Pentru ca la un moment dat ti se va face dor de buna dispozitie, de alergat in aer liber, de socializat. Pur si simplu e ca si cum ti s-ar face foame dupa un post lung pe cand daca le faci fortat e ca si cum te-ai indopa cu scarba doar ca sa nu rabzi foame. Lasa sa iti fie foame si dor de viata.

– e in regula sa consideri ca problemele tale sunt cele mai mari. Pentru mine asta e o problema esentiala cateodata, problemele mele imi par atat de mici in comparatie cu ale altora incat mi-e greu sa le consider probleme. Totusi, sunt ale mele si ma dor, asa ca am decis sa imi consider problemele importante atunci cand, apar. Sa le confrunt si sa le rezolv. Pana la urma fiecare cu durerea lui, cu demonul lui.

– e in regula sa te bantuie ganduri negre. Nu ma refer aici la lucruri extreme dar e in regula sa iti permiti sa fii prapastios chiar si cand nu e cazul si sa te gandesti si la partea negativa a unei probleme, pana la urma ce ti se poate intampla chiar asa de rau? Am realizat ca daca cele mai negre ganduri ale mele ar deveni realitate tot as trai si tot as gasi fericire in ceva. Insa daca fug de ele, daca mi-e teama chiar si sa le gandesc ma vor urmari mereu ca fantomele din dulap pe care le eviti intotdeauna, de teama. Terapia mea cea mai buna e sa rad de gandurile mele negre, sa le gandesc, sa le constientizez si apoi sa zic: si ce daca? Chiar daca ar fi asa, tot nu m-ar pune la pamant. Realitatea chiar asta este, ce gandesti ca ar fi cel mai rau nu e nici pe departe chiar atat de rau. Vorba aia: nu-i dracu’ chiar atat de negru. Ei bine, nu-i. Oricum, cele mai multe ganduri negre sunt departe de realitate ci doar produsul imaginatiei noastre mult prea bogate.

– e in regula sa nu ai chef de nimic. Nici de tine, nici de viata. Lasa sa treaca pasa, o sa iti reintri in ritm, important e ca tot ce faci sa faci cu drag nu din obligatie.

– e in regula sa nu iti mai placa sa petreci timp cu oamenii pe care inainte ii adorai. Cateodata nici macar nu e vorba de ei, e vorba ca nu rezonezi in anumite perioade cu anumiti oameni si cu starile lor. O sa revi la sentimente mai bune fata de prietenii tai de indata ce incepi sa te vindeci. Daca nu vei reveni, inseamna ca a fost o buba mai mare la mijloc de mai mult timp.

– e in regula sa faci ce simti, sa zici ce simti, sa te comporti cum simti. Atata timp cat nu ii afecteaza pe cei din jur, fi tu chiar si in cele mai negre momente ale tale.

Nu in ultimul rand trebuie sa iti amintesc ca o sa treaca. Oricat ti-ar fi de nasol acum, va trece. Vine primavara, cum altfel?

cd0b4158a3727d9dc320a5b4b2eaf898

One comment

  1. o alta Lavinia · · Reply

    m-am recunoscut si eu in postarea ta si am recunoscut si o parte din starile oamenilor din jurul meu…. o fi vremea sau nu, lumina sau soarele, cred ca toate au un impact, dar ceea ce ne face ca sa zic asa este mintea noastra, ea ne face pe noi si nu noi pe ea, nu avem controlul intotdeauna, aici cred ca tre sa mai lucram.
    Te pup si iti urez sile insorite🙂 !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s