Lansare de carte- Evelina Porumb

Aseara am fost la o lansare de carte.

Cu rusine trebuie sa marturisesc ca nu am mai fost niciodata la o lansare de carte desi sustin sus si tare ca sunt o mare cititoare.

Motivul pentru care am fost aseara este ca o colega si prietena de-a mea a lansat primul ei volum de poeme. A fost un soc pentru mine sa aflu ca scrie deoarece intotdeauna a fost foarte discreta in privinta asta, daramite sa ma trezesc cu o invitatie la lansare.

Trebuie sa marturisesc ca am fost foarte geloasa.

In primul rand pe talentul ei, deoarece mie nu imi place poezia, nu am rabadare sa citesc, sa analizez, sa incerc sa ma transpun in sentimentele poetului insa poemele ei sunt altceva, foarte diferite, foarte altfel, atat de altfel incat mi-au starnit interesul chiar si mie, personaj atat de departe de sfera poetica.

Al doilea motiv de gelozie a fost pe curajul ei. Iti trebuie foarte mult curaj sa scrii. Este extrem de greu sa te expui, sa lasi oamenii sa te judece dupa cuvintele pe care le-ai asternut pe o foaie in momentele de sinceritate, de cautare, poate chiar si de confuzie intr-o lume in care ne definim imaginea dupa bunul plac pe retele de socializare, unde toti suntem destepti, filozofi si sensibili la cauze umanitare. Ma terifia gandul intrebarilor de dupa citirea poemelor deoarece esti atat de expus ca si scriitor incat oamenii chiar iti pot intra cu bocanii in intimitatea pe care tocmai ai expus-o. Ma si vedeam in locul ei, balbaindu-ma si incercand sa explic ca desi in cuvintele scrise par trista si anxioasa, nu-s deloc asa, sunt chiar o fire vesela..ei bine, ea s-a descurcat mai bine decat as fi facut-o eu, desi a marturisit ca poemele ei ii reflecta starile sufletesti, tocmai de aceea poemele mai noi sunt mai vesele, pentru ca e fericita.

Foarte frumos, am visat toata seara ca o sa am si eu curajul asta la un moment dat.

“Se spune ca atunci cand vrei sa fii nevazut, trebuie sa stai prin baruri micute, ascunse in cotloane ale orasului pe care nu le frecventeaza prieteni sau conostinte departate, care te-ar putea descoperi.

Sa te ghemuiesti in intunericul unei sali de cinema, intrand pe furis, dupa ce filmul e deja inceput. Sa te plimbi prin cartiere marginase, mult dupa mezul noptii, speriind pisicile si aricii iviti de dupa garajele de tabla.

Sa te feresti de aglomeratiile de oameni, de punctele de intalnire din cartierul vechi, de locurile dragi, de piete.

Daca ai facut toate astea, poti sa iti iei un alt nume.

… “

Numele, de Evelina Porumb

evelinaporumb evelinaporumb1

One comment

  1. Nici eu n-am fost la nici o lansare de carte😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s